Antonia Pozzi, “ Noiembrie „-”Novembre”-„-”November”


Antonia Pozzi, “ Noiembrie „-”Novembre”-„-”November”

Și apoi – dacă se va întâmpla să plec –
va rămâne ceva
din mine
în lumea mea –
o fărâmă de tăcere va fi
în mijlocul vocilor –
o adiere ușoară de alb
în inima seninului –

Și într-o noapte de noiembrie
o fetiță fragilă
la un colț de stradă
va vinde așa multe crizanteme
și vor fi stelele
înghețate, verzi, depărtate –
Cineva va plânge
unde cine știe – unde cine știe –
Cineva va căuta crizanteme
pentru mine
în lume
când fi-va ca, fără întoarcere,
să mă duc.

-Traducere de Cătălina Franco –
–––––––––––––––-
And then – if it happens I go away –
there’ll remain something
of me
in my world –
there’ll remain a slender wake of silence
amid the voices –
a tenuous breath of white
at the heart of azure –

And one November evening
a frail little girl
at a street corner
will sell so many chrysanthemums
and there’ll be the stars
ice-cold, green, remote –
Someone will cry
who knows where – who knows where –
Someone will search out chrysanthemums
for me
in the world
when it happens that without return
I’ll have to go away.

-Translated – Peter Robinson-
––––––––––––––
E poi – se accadrà ch’io me ne vada –
resterà qualchecosa
di me
nel mio mondo –
resterà un’esile scìa di silenzio
in mezzo alle voci –
un tenue fiato di bianco
in cuore all’azzurro –

Ed una sera di novembre
una bambina gracile
all’angolo d’una strada
venderà tanti crisantemi
e ci saranno le stelle
gelide verdi remote –
Qualcuno piangerà
chissà dove – chissà dove –
Qualcuno cercherà i crisantemi
per me
nel mondo
quando accadrà che senza ritorno
io me ne debba andare.

Milano, 29 ottobre 1930

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni şi text
Reclame

Alejandra Pizarnik,- „Noaptea”-”La notte”-”La nuit”-”La noche”

Alejandra Pizarnik,- „Noaptea”-”La notte”-”La nuit”-”La noche”

Știu puțin despre noapte
dar noaptea pare să mă cunoască,
și, mai mult, are grijă de mine ca și cum m-ar iubi,
îmi acoperă conștiința cu stele.

Poate că noaptea este viața și soarele este moartea.

Poate că noaptea nu este nimic
și presupunerile despre ea sunt nimic
și nimic sunt fiintele care o trăiesc.
Poate că cuvintele sunt singurul lucru care există
în hăurile enorme ale secolelor
care zgărie sufletul cu amintirile lor.

Dar noaptea trebuie să știe mizeria
care bea din sângele și din ideile noastre.
Trebuie să arunce ură peste privirile noastre
cunoscându-le pline de interese, de dezacorduri.

Dar ascult uneori noaptea plângând în oasele mele.
Lacrima sa imensă delireaza
și strigă că ceva s-a dus pentru totdeauna.

Într-o zi ne vom întoarce sa fim.

-Traducere de Cătălina Franco-
––––––––––––––-
So poco della notte
ma la notte sembra sapere di me,
e in più, mi cura come se mi amasse,
mi copre la coscienza con le sue stelle.

Forse la notte è la vita e il sole la morte.

Forse la notte è niente
e le congetture sopra di lei niente
e gli esseri che la vivono niente.
Forse le parole sono l’unica cosa che esiste
nell’enorme vuoto dei secoli
che ci graffiano l’anima con i loro ricordi.

Ma la notte deve conoscere la miseria
che beve dal nostro sangue e dalle nostre idee.
Deve scaraventare odio sui nostri sguardi
sapendoli pieni di interessi, di non incontri.

Ma accade che ascolto la notte piangere nelle mie ossa.
La sua lacrima immensa delira
e grida che qualcosa se n’è andato per sempre.

Un giorno torneremo ad essere.

Traduzione – Florinda Fusco-

–––––––––––––-
Poco sé de la noche
pero la noche parece saber de mí,
y más aún, me asiste como si me quisiera,
me cubre la existencia con sus estrellas.

Tal vez la noche sea la vida y el sol la muerte.

Tal vez la noche es nada
y las conjeturas sobre ella nada
y los seres que la viven nada.
Tal vez las palabras sean lo único que existe
en el enorme vacío de los siglos
que nos arañan el alma con sus recuerdos.

Pero la noche ha de conocer la miseria
que bebe de nuestra sangre y de nuestras ideas.
Ella debe arrojar odio a nuestras miradas
sabiéndolas llenas de intereses, de desencuentros.

Pero sucede que oigo a la noche llorar en mis huesos.
Su lágrima inmensa delira
y grita que algo se fue para siempre.

Alguna vez volveremos a ser.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Adam Zagajewski, ”Înfrângerea”-”La sconfitta”

Adam Zagajewski, ”Înfrângerea”-”La sconfitta”

Cu adevărat știm cum să trăim doar după-înfrângere,
prieteniile devin mai profunde,
dragostea ridică cu atenție capul.
Chiar lucrurile devin pure.
Dansează rândunelele în aer,
în largul lor în abis.
Frunzele plopilor tremură
doar vântul e nemișcat.
Ies în evidență siluetele sumbre ale dușmanilor
pe fundalul clar al speranței. Crește
curajul. Ei, spunem vorbind despre ei, noi, despre noi,
tu, despre mine. Ceaiul amar are aroma
profețiilor biblice. Numai
să nu ne surprindă victoria.

-în limba romana de Catalina Franco-
_________________________
Davvero sappiamo vivere solo dopo la sconfitta,
le amicizie si fanno più profonde,
l’amore solleva attento il capo.
Perfino le cose diventano pure.
I rondoni danzano nell’aria,
a loro agio nell’abisso.
Tremano le foglie dei pioppi,
solo il vento è immoto.
Le sagome cupe dei nemici si stagliano
sullo sfondo chiaro della speranza. Cresce
il coraggio. Loro, diciamo parlando di loro, noi, di noi,
tu, di me. Il tè amaro ha il sapore
di profezie bibliche. Purché
non ci sorprenda la vittoria.

-Traduzione di Krystyna Jaworska-

Este posibil ca imaginea să conţină: în aer liber

Salvatore Quasimodo, ”Toamnă”-”Autunno”

Salvatore Quasimodo, ”Toamnă”-”Autunno”

Toamnă blândă, eu pe mine mă am
și m-aplec în apele tale cerul să beau,
gingașă fugă de-abisuri de arborii.

Aspra pedeapsă a nașterii
mă află de tine legat;
în tine mă nărui și mă-înapoiez:

sărman lucru ce cade
și-l strânge pământul.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

Autunno mansueto, io mi posseggo
e piego alle tue acque a bermi il cielo,
fuga soave d’alberi e d’abissi.

Aspra pena del nascere
mi trova a te congiunto;
e in te mi schianto e risano:

povera cosa caduta
che la terra raccoglie.

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, copac, plantă, în aer liber şi natură

Paul Celan, ”Sunt singur”-”Ich bin allein”

Paul Celan, ”Sunt singur”-”Ich bin allein”

Singur sunt și pun floarea cenușii
în pahar plin cu beznă în pârgă. Soră-gură,
spui un cuvânt ce trăiește-în afara ferestrelor,
și în tăcere, tot ce visez la mine urcă.

În grămada orelor vestejite sunt
și rășină pentru-o târzie pasăre deoparte pun:
ea poartă fulgul de nea pe pana roșu de viață;
și vine prin vară, în cioc cu bobul de gheață.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

Ich bin allein, ich stell die Aschenblume
ins Glas voll reifer Schwärze. Schwestermund,
du sprichst ein Wort, das fortlebt vor den Fenstern,
und lautlos klettert, was ich träumt, an mir empor.

Ich steh im Flor der abgeblühten Stunde
und spar ein Harz für einen späten Vogel :
er trägt die Flocke Schnee auf lebensroter Feder ;
das Körnchen Eis im Schnabel, kommt er durch den Sommer.

Este posibil ca imaginea să conţină: natură

Nino Oxilia, ”E târziu ”-”E’ tardi ”

Nino Oxilia, ”E târziu ”-”E’ tardi ”

E târziu, e tare târziu.

Ar trebui să plecăm.

Vino, dă-mi mâna; să facem drumul din nou.

Casa ta e departe. De ce taci și-ți privești vârful degetelor?

Copilă, tu, viața mea, vino, -i târziu.

S-au adunat norii toți pe Monte Mario

și-au strâns cenușiile aripi.

Tu plângi, nu știi de ce plângi.

Se-aprind lumini, vrei să-mi spui ceva și-mi mângâi mâinile, ochii tăi

strălucesc printre lacrimi.

Vino, dă-mi mâna; e bine că ne întoarcem acasă.

Nu-mi spune nimic: Eu știu de ce plângi.

Vino, copila mea, vino.

Plângi fiindcă se face seara.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

E’ tardi, è molto tardi.

E’ bene che si vada.

Vieni, dammi la mano; rifacciamo la strada.

La tua casa è lontano. Perchè taci e ti guardi la punta delle dita?

Piccola tu, mia vita, vieni, fa tardi.

Le nubi si son raccolte tutte su Monte Mario

chiudendo l’ali grigie.

Tu piangi e non sai perchè piangi.

S’accendono i lumi;tu vorresti dirmi qualcosa e mi accarezzi le mani e i tuoi occhi

luccicano tra le lacrime.

Vieni, dammi la mano; è bene che rincasiamo.

Non dirmi nulla: io so bene perchè tu piangi.

Andiamo, mia piccola, vieni.

Tu piangi perchè fa sera.

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană