Gottfried Benn,” ”Ultima primăvară – Letzter Frühling”

Gottfried Benn,”Ultima – Letzter Frühling”

Forsythia adânc în tine s-o iei
când liliacul apare, ia-l și pe el
în al tău sânge, în bucurie și-n chin,
întunecatul temei ce te însoțește.

Zilele-s blânde. Totul e biruit.
Nu te întrebi început e, sfârșit,
apoi poate te-or duce orele
până în iunie odată cu rozele.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

Nimm die Forsythien tief in dich hinein
und wenn der Flieder kommt, vermisch auch diesen
mit deinem Blut und Glück und Elendsein,
dem dunklen Grund, auf den du angewiesen.

Langsame Tage. Alles überwunden.
Und fragst du nicht, ob Ende, ob Beginn,
dann tragen dich vielleicht die Stunden
noch bis zum Juni mit den Rosen hin.

 

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

Karmelo C. Iribarren, ”Dragostea – L’amore”

Karmelo C. Iribarren, ”Dragostea – L’amore”

Ca și vântul care găsește
o falie
și intră în casă
și răvășește totul
cărți
facturi
poezii
așa intră
în viață
dragostea.

După aceea nimic nu mai este ce-a fost,
acel haos
e fericirea.

Dar într-o zi va trebui să rearanjăm.

Ești norocos dacă nu-i rândul tău.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

Come il vento che trova
una fessura
e si infila nella casa
e scompiglia tutto
libri
bollette
poesie
così entra
nella vita
l’amore.

Niente è uguale a partire da allora,
quel caos
è la felicità.

Ma un giorno bisognerà riordinare.

Sei fortunato se non tocca a te.

 

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

Emily Dickinson,”Ei, și cu asta ce-i? – But, what of that”

Emily Dickinson,”Ei, și cu asta ce-i? – But, what of that”

Eu cred că pământu-i mic:
Spaima e absolută,
Și unii suferă…
Ei, și cu asta ce-i?

Eu cred că se moare:
Cel mai intens elan
Nu oprește căderea…
Ei, și cu asta ce-i?

Eu cred că în ceruri
Cumva, chiar o fi ceva:
Ecuații, noi date…
Ei, și cu asta ce-i?

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

I reason, Earth is short–
And Anguish–absolute–
And many hurt,
But, what of that?

I reason, we could die–
The best Vitality
Cannot excel Decay,
But, what of that?

I reason, that in Heaven–
Somehow, it will be even–
Some new Equation, given–
But, what of that?

 

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

Emily Dickinson,”Cumva supraviețuind nopții – Somehow myself survived the Night”

Emily Dickinson,”Cumva supraviețuind nopții – Somehow myself survived the Night”

Supraviețuind cumva nopții
Am intrat în ziuă –
Mântuirea-i deajuns mântuiților
Deși nu știu formula.

De acum iau loc printre vii
De parcă s-a dat comutare –
Candidată la șansa zorilor
Dar însemnată de moarte.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

Somehow myself survived the Night
And entered with the Day—
That it be saved the Saved suffice
Without the Formula.

Henceforth I take my living place
As one commuted led—
A Candidate for Morning Chance
But dated with the Dead.

 

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni

Alfonso Gatto, ”Banca lui Van Gogh – La panchina di Van Gogh”

Alfonso Gatto, ”Banca lui Van Gogh – La panchina di Van Gogh”
 
Va ajunge pribeagul cu păr
vâlvătaie, cu chip încordat
 
cu ochi goi, cu mâini răsucite.
Culori violente
pieptul i-l ard,
mâini cu vopseli ațâțate de focul
răscolitor.
Bucuria jocului
țâșnind îl încercuiește, căci se ridică
din întreaga durere la culmile răului,
la odăile mari ale minții, la soarele
celor dintâi cuvinte.
 
Ascultă acum, îmblânzit de urlet,
copac și vânt: ca o pădure e
oboseala lui, și calmul acesta nou
îl surprinde pe când capul și-l pune
pe mână, pe chipul iubirii.
Astfel pictând, va fi dovada
încercărilor lui, a rostului lui de a fi în floare,
în sămânță, în moarte, în pământ.
 
-traducere de Catalina Franco-
______________________________
 
Capiterà l’errante col suo forte
spessore di capelli, il viso stretto
 
per gli occhi vuoti, le due mani attorte.
Le scotole veementi del colore
gli frusteranno l’albero del petto,
pugno di scaglie al prendere del fuoco
che lo divampa.
L’allegria del gioco
irrompe ad accerchiarlo perché sale
tutto il dolore al vertice del male,
ai grandi spazi della mente, al sole
delle prime parole.
 
Ora ascolta ammansito dal fragore,
albero e vento: come una foresta,
la sua fatica, e questa calma nuova
che lo sorprende a mettere la testa
sul braccio, sul profilo dell’amore.
Così dipingerà prova
su provala sua ragione d’essere nel fiore,
nel seme, nella terra, nella morte.
 
____________________
Vincent Van Gogh, ”Ospedale di Saint Rémy ”

Marco Maggini, ”Coama timpului… – Criniera del tempo”

Marco Maggini, ”Coama timpului… – Criniera del tempo”

Eu te iubesc, așa e, o știi deja.
Dar nu știi că pământul,
ce sub picioarele-mi se topește,
nisipul, calul fugar,
aerul gros de nitriți, galopul, cursa
nebună-s ale unei puteri
ce nu se bucură de moment,
ce trece hotarele, dincolo de infinit.
Tu nu știi care-i coama timpului,
coada cometei, copita cerească.
Eu nu știu unde mă duce armăsarul,
nimeni n-ascultă, nimeni nu poate spune-n
cuvinte flacăra ce mă răpește, –
mă ațâță mă arde această iubire
atroce, fără poeme.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________
Io ti amo, è vero, lo sai già.
Non sai però che il suolo
che si liquefà sotto i miei piedi,
la sabbia, il cavallo imbizzarrito,
l’aria densa di nitriti, il galoppo, la corsa
folle sono quelli di una forza
che non gode del momento,
che travalica i confini, oltremodo li infinita.
Tu non sai quale criniera ha il tempo,
la coda di cometa, lo zoccolo celestiale,
io non so dove il destriero mi conduce,
nessuno ascolta, nessuno può tradurre
in voce questa fiamma che m’invola
e scalpita ancora e brucia, quest’amore
atroce, senza verso.

 

Este posibil ca imaginea să conţină: cer şi în aer liber

Agota Kristof,”Cele mai frumoase peisaje – Les plus beaux paysages”- ”I paesaggi più belli”

Agota Kristof,”Cele mai frumoase peisaje – Les plus beaux paysages”- ”I paesaggi più belli”

Cele mai frumoase peisaje apar seara în urma
trenurilor în goană
luna cea mai frumoasă
în clipa asta piere în lac
totuși orice iertare de la tine imi vine
de la ostenitele tale pleoape,
de la paloarea sărutărilor tale,
păstrătoare severe ale solitudinii noastre
mereu în fața mea te oprești,
chiar în zilele prăbușite
în neagra fântână a muțeniei
în jefuitele de lumină minute
aici unde râuri rod țărmuri tăcute
iar mâine casele fi-vor deja bătrâne.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

Les plus beaux paysages se bâtissent le soir
derrière les trains qui s’évadent
les plus belles lunes
tombent dans le lac au même moment
pourtant toute délivrance me vient de toi
de tes paupières fatiguées et de tes pâles
baisers qui préservent rigoureusement notre solitude
tu te tournes toujours vers moi debout
même les jours qui tombent dans la caverne
du sombre mutisme
et dans les minutes dérobées à la lumière
ici où les rivières ravinent les berges privées de parole
et pour demain les maisons se feront vieilles.
___________________________

I paesaggi piu belli sono costruiti di sera dietro a
treni in fuga
le lune più belle
in questi momenti cadono nel lago
eppure ogni assoluzione viene da te da sotto
le tue palpebre stanche e dalla severità
dei tuoi baci custodi della nostra pallida solitudine
ti fermi sempre rivolto verso di me
anche nei giorni caduti
nel pozzo buio del mutismo
e nei minuti depredati dalla luce
qui dove i fiumi erodono le rive silenti
e domani saranno invecchiate le case.

 

Este posibil ca imaginea să conţină: cer, în aer liber şi apă