Eugenio Montale, „Fiindcă viața fuge …Poiché la vita fugge….”

Ar putea fi artă cu stând jos şi interior

Eugenio Montale, „Fiindcă viața fuge …Poiché la vita fugge….”

Fiindcă viața fuge
și cine-ar dori înapoi s-o împingă
să se reîntoarcă pe firul din ghemul originar
unde noi ne-am putea ascunde, de-am încerca
cu rămășite, ori chiar mai rău, să dăinuim
în acele obiecte ce ne păreau
a nu fi partea pierindă
din înșine noi?
A fost cândva un mic raft
ce călătorea cu Clizia, un receptacol
al Sfinților Părinți și al poeților echivoci
și care poate
va fi avut virtutea plutirii
pe creasta valurilor
când totul fusese cuprins de potop.
Dacă nu eu măcar câteva firimituri
ar trebui să învingă uitarea.
Iar despre mine? Speranța e să se fi pierdut
vizibilul și timpul care le-a dat
dubioasa dovadă că vocea E
(un E majuscul, singura literă
a alfabetului care o face posibilă
ori cel puțin existența ei ipotetică).
Apoi (de multe ori ai adus pahare
și-n întregime le-ai descărcat
de puricii lui John Donne)
pregătiți pentru marele salt.
Cândva am fost fericiți, o clipă într-o zi…
s-ar putea pierde asta?
Sunt cei care spun că totul începe din nou
la fel ca o copie dar eu n-o cred
nici măcar ca urare. O vei fi crezut-o
și tu? Nu e
nici o sibilă în Cumae
care s-o știe. Iar de nu e nimeni
ar fi nebunie s-ascult.

-traducere de Catalina Franco-
_______________________________

Poiché la vita fugge
e chi tenta di ricacciarla indietro
rientra nel gomitolo primigenio
dove potremo occultare, se tentiamo
con rudimenti o peggio di sopravvivere,
gli oggetti che ci parvero
non peritura parte di noi stessi?
C’era una volta un piccolo scaffale
che viaggiava con Clizia, un ricettacolo
di Santi Padri e di poeti equivoci che forse
avesse la virtù di galleggiare
sulla cresta delle onde
quando il diluvio avrà sommerso tutto.
Se non di me almeno qualche briciola
di te dovrebbe vincere l’oblio.
E di me? La speranza è che sia disperso
il visibile e il tempo che gli ha dato
la dubbia prova che questa voce È
(una E maiuscola, la sola lettera
dell’alfabeto che rende possibile
o almeno ipotizzabile l’esistenza).
Poi (sovente hai portato
occhiali affumicati e li hai dimessi
del tutto con le pulci di John Donne)
preparati al gran tuffo.
Fummo felici un giorno, un’ora un attimo
e questo potrà essere distrutto?
C’è chi dice che tutto ricomincia
eguale come copia ma non lo credo
neppure come augurio. L’hai creduto
anche tu? Non esiste a Cuma una sibilla
che lo sappia. E se fosse nessuno
sarebbe così sciocco da darle ascolto.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s