Adam Zagajewski, ”Cafeneaua – Il caffè – Kawiarnia”

Adam Zagajewski, ”Cafeneaua – Il caffè – Kawiarnia”

(La Berlin)

Într-o cafenea dintr-un oraș străin, cafenea purtând numele
unui scriitor francez, citeam Sub vulcan,
dar acuma fără prea mare entuziasm. Să am grijă, totuși
gândii, poate m-am transformat într-un filistin.
Mexicul era prea departe și acum uriașele-i stele
nu pentru mine sclipeau. Acolo era sărbătoarea morților.
Sărbătoarea metaforei și a luminii. Moartea în rol principal.
Alături de câțiva oameni la mese, diferite destine:
Cumpătare, tristețe, gândire. Consulul și Yvonne.
Cădea ploaia. Mă simțeam puțin norocos. Unul intra,
altul ieșea, altul în fine descoperise mișcarea continuă.
Eram într-o patrie liberă. Într-o patrie singură.
Nu se întâmpla nimic, tăcuseră tunurile.
Muzica nu atingea pe nimeni; repetând în gol, din difuzor,
picura popul: va fi să se-întâmple mai multe.
Nu știa nimeni ce o să facă, unde-o să meargă, de ce.
Eu mă gândeam la tine, la apropierea noastră, la mireasma părului tău când începe toamna.
Un avion decolase de pe aeroport
ca un elev silitor, încrezător
în ce spuneau bătrânii maeștri.
Cosmonauții sovietici spuneau că nu l-au găsit
în spațiu pe Dumnezeu, dar oare îl căutaseră?

-traducere de Catalina Franco-


(A Berlino)
In quel caffè di una città straniera, caffè che porta il nome
di uno scrittore francese, stavo leggendo Sotto il vulcano,
ma ormai con minore entusiasmo. Bisogna tuttavia curarsi,
pensai. Forse mi sono trasformato in un filisteo.
Il Messico era molto lontano e le sue enormi stelle
splendevano ora non per me. C’era la festa dei morti.
Festa di metafore e luce. La morte nel ruolo principale.
Accanto alcune persone ai tavolini, vari destini:
la Ponderatezza, la Tristezza, il Giudizio. Il Console, Yvonne.
Cadeva la pioggia. Sentivo una piccola felicità. Qualcuno entrava,
qualcuno usciva, qualcuno infine aveva scoperto il perpetuum mobile.
Ero in un paese libero. In un paese solo.
Nulla succedeva, tacevano le armate.
La musica non distingueva nessuno; il pop stillava
dagli altoparlanti pigramente ripetendo: ancora tanto avverrà.
Nessuno sapeva cosa fare, dove andare, perché.
Pensavo a te, alla nostra vicinanza, intimità, a come
profumano i tuoi capelli, quando inizia l’autunno.
Dall’aeroporto si stava alzando in volo un aereo,
come un allievo diligente che creda
nella parola degli antichi maestri.
I cosmonauti sovietici dicevano di non aver trovato
Dio nello spazio, ma l’avevano cercato?

-traduzione di Marco Bruno-


(W Berlinie)

W tej kawiarni w obcym mieście noszącej imię
francuskiego pisarza czytałem Pod wulkanem,
ale już z mniejszym entuzjazmem. Jednak trzeba się leczyć,
pomyślałem. Chyba zamieniłem się w filistra.
Meksyk był bardzo daleko i jego ogromne gwiazdy
świeciły teraz nie dla mnie. Trwało święto zmarłych.
Święto metafor i światła. Śmierć w roli głównej.
Obok kilka osób przy stolikach, różne przeznaczenia:
Rozwaga, Smutek, Zdrowy Rozsądek. Konsul, Yvonne.
Padał deszcz. Czułem małe szczęście. Ktoś wchodził,
ktoś wychodził, ktoś wreszcie wynalazł perpetuum mobile.
Byłem w wolnym kraju. W samotnym kraju.
Nic się nie działo, milczały armaty.
Muzyka nikogo nie wyróżniała; pop sączył się
z głośników leniwie powtarzając: jeszcze się wiele wydarzy.
Nikt nie wiedział, co robić, dokąd iść, dlaczego.
Myślałem o tobie, o naszej bliskości, o tym,
jak pachną twoje włosy, kiedy zaczyna się jesień.
Z lotniska wzbijał się w powietrze samolot,
jak pilny uczeń, który wierzy w to,
co mówili dawni mistrzowie.
Sowieccy kosmonauci twierdzili, że nie znaleźli
Boga w przestworzach, ale czy szukali?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s