Alain Bosquet, ”Durerea de-a fi – La douleur d’etre ”

Alain Bosquet, ”Durerea de-a fi – La douleur d’etre ”

Se zbate plopul
în vijelie: o să-și ia zborul?
Nu vrea zid să fie zidul,
de aceea se prăbușește
pe marginea fluviului.
Uneori are remușcări amurgul:
merită ziua un alt noroc,
alt privilegiu?
Sub streașină stă pe gânduri
un motan cenușiu :
în a doua sa viață
va fi un câine trandafiriu
printre catifele si-onixuri.
Doar ceața-și aprobă destinul
când întunecă pomul
cerul și orizontul.
Îi împrumut peisajului
durerea-mi de-a fi.

-traducere de Catalina Franco-

–––––––

Le peuplier s’agite

sous la tempete : va-t-il s’envoler ?

Le mur ne veut pas etre mur,

c’est pourquoi il s’effondre

au bord du fleuve.

Parfois le crépuscule a des remords :

le jour mérite-t-il une autre chance,

un autre privilege ?

Dans sa gouttiere un chat tres gris

s’efforce de penser :

en sa seconde vie

il serait un chien rose,

parmi l’onyx et le velours.

Seul le brouillard approuve son destin,

quand il efface l’arbre,

l’azur et l’horizon.

Je prete au paysage

ma douleur d’etre.

 

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, cadru apropiat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s