Yves Bonnefoy, ”Frumusețea”-”La Bellezza”-”La Beauté”

16195203_1185855128166176_2207336866304135070_n

Yves Bonnefoy, ”Frumusețea”-”La Bellezza”-”La Beauté”

 

Frumoasă-s, o, muritori,
Ca un vis de piatră? Nu, nu
Tristă aprobare aștept de la voi.
Copilul plânge pe drum iar eu îl uit,
Oare-s frumusețea
Pentru că vă preamăresc visul?
Nu, în adâncu-mi am ochi larg deschiși,
Mă ascund, mă sperii, sunt gata
Să mă arunc înainte, să zgârii
Să mă prefac că mor dacă simt
Că-n ochii voștri pierdută mi-e cauza.
Cereți-mi să fiu mai mult decât lumea.
Suferiți că sunt doar acest trup inert,
Ocrotiți-mă cu dorințe, cu amintiri.

-traducere de Catalina Franco-
______________________________

Sono bella, o mortali,
Come un sogno di pietra? No, non e
Questo triste assenso che mi aspetto da voi.
Il bambino piange sul sentiero e lo dimentico,

Sono la bellezza
Solo perché stuzzico il vostro sogno?
No, ho in fondo a me degli occhi spalancati,
Io sono nascosta, spaventata, sono pronta

A scagliarmi in avanti, a graffiare,
O a fare la morta se sento
Che la mia causa e persa nei vostri sguardi.

Chiedetemi di essere piu del mondo.
Patite che io non sia che questo corpo inerte,
Curatemi con i vostri auspici, con i vostri ricordi.

-Traduzione di Fabio Scotto-
_____________________________________

Suis-je belle, ô mortels,
Comme un reve de pierre? Non, ce n’est pas
Ce triste assentiment que j’attends de vous.
L’enfant pleure sur le chemin et je l’oublie,

Ne suis-je la beauté
Que parce que je flatte votre reve?
Non, j’ai au fond de moi des yeux grand ouverts,
Je suis tapie, effrayée, je suis prete

A me jeter en avant, a griffer,
Ou a faire la morte si je sens
Que ma cause est perdue dans vos regards.

Demandez-moi d’etre plus que le monde.
Souffrez que je ne sois que ce corps inerte,
Pansez-moi de vos voux, de vos souvenirs.

Georg Trakl, ”Cântec nocturn”-”Canto notturno”-”Chant nocturne”-”Nachtlied”

Georg Trakl, ”Cântec nocturn”-”Canto notturno”-”Chant nocturne”-”Nachtlied”

Răsuflet al încremenitului. O fiară
Înghețată-n albastrul sfințeniei.
Enormă este tăcerea în piatră;

Masca unei păsări de noapte. Tril blând
Ce suav se stinge. Vai! fața ta
Mut se-înclină peste apa albastră.

Oglindă tăcută a adevărului!
La tâmpla de fildeș a-însinguratului
Strălucirea căzuților îngeri.

–Traducere de Catalina Franco-
__________________________

Alito dell’immoto. Il viso di una belva
Irrigidito dall’azzurro, dalla sua sacralità.
Possente è il silenzio della pietra.

La maschera di un notturno uccello. Dolce triade
Si spegne nell’unisono. Elai! Il tuo volto
Si china tacito su acque azzurrine.

Oh voi silenziosi specchi della verità.
Sulla tempia d’avorio di chi è solo
Brilla il riflesso di angeli caduti.
___________________________

Souffle de l’immobile. Un animal
Se fige dans le bleu, haut et sacré.
Puissance du silence dans la pierre.

Le masque d’un oiseau de nuit – douceur.
Accord parfait qui expire en un souffle.
Ton visage muet sur les eaux bleues.

Si calme au miroir de sa vérité,
Le solitaire ! À ses tempes d’ivoire
Apparait le reflet d’anges déchus.

____________________________
Des Unbewegten Odem. Ein Tiergesicht
Erstarrt vor Bläue, ihrer Heiligkeit.
Gewaltig ist das Schweigen im Stein;

Die Maske eines nächtlichen Vogels. Sanfter Dreiklang
Verklingt in einem. Elai! dein Antlitz
Beugt sich sprachlos über bläuliche Wasser.

O! ihr stillen Spiegel der Wahrheit.
An des Einsamen elfenbeinerner Schläfe
Erscheint der Abglanz gefallener Engel.

Fotografia postată de Catalina Franco.