Franco Loi, „Nu suntem prea mult, Doamne,suntem aproape nimic”-”Siamo poca roba, Dio, siamo quasi niente”-”Sem poca roba, Diu, sem squasi nient”

IMG_1440

 

 

Franco Loi, „Nu suntem prea mult, Doamne,suntem aproape nimic”-”Siamo poca roba, Dio, siamo quasi niente”-”Sem poca roba, Diu, sem squasi nient”

Nu suntem prea mult, Doamne, suntem aproape nimic,
poate că memorie suntem, o boare de vânt,
umbră a celor ce trec, a părinților noștri,
poate-amintirea unor vieți pierdute,
un tunet care din depărtări ne cheamă,
forma ce-or lua-o urmașii…
Dar de unde îndurare, la câtă durere,
la câtă viață aduce vântul!
Ne ducem fără să știm, cântând imnuri,
iar din tot ce eram n-a rămas nimic.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

Siamo poca roba, Dio, siamo quasi niente,
forse memoria siamo, un soffio d’aria,
ombra degli uomini che passano, i nostri parenti,
forse il ricordo d’una qualche vita perduta,
un tuono che da lontano ci richiama,
la forma che sara di altra progenie…
Ma come facciamo pieta, quanto dolore,
e quanta vita se la porta il vento!
Andiamo senza sapere, cantando gli inni,
e a noi di cio che eravamo non e rimasto niente.

__________________________

Sem poca roba, Diu, sem squasi nient,
forsi memoria sem, un buff de l’aria,
umbría di omm che passa, i noster gent,
forsi ‘l record d’una quaj vita spersa,
un tron che de luntan el ghe reciama,
la furma che sara d’un’altra gent…
Ma cume fem pietâ, quanta cicoria,
e quanta vita se porta el vent!
Andem sensa save, cantand i gloria,
e a nüm de quel che serum resta nient.

Reclame