Ted Hughes, „Septembrie“-”September”

1505356_288437728013665_5968542618027775442_n

 

Ted Hughes, „Septembrie“-”September”

E târziu, plutește lin întunericul:
Nici un ceas nu-l măsoară.
Când curg sărutări și-n brațe ne ținem
Timpul nu ne-înfioară.

E vară: mai sunt încă frunze:
În spate un ochi de stea,
Sub mătasea mâinii o mare ne spune
Ca timpul a dispărut.

Rămânem; nu măsoară frunzele vara.
Nu mai e nevoie de ceas acum
Spun că avem doar ce ne-amintim:
Tumultul clipelor din mintea noastră

Ca indiferența la legea mulțimii
a unui rege nefericit și-a reginei lui;
Și liniștit își aruncă coroanele arborii
În heleșteie..

-traducere de Catalina Franco-
_________________________
We sit late, watching the dark slowly unfold:
No clock counts this.
When kisses are repeated and the arms hold
There is no telling where time is.

It is midsummer: the leaves hang big and still:
Behind the eye a star,
Under the silk of the wrist a sea, tell
Time is nowhere.

We stand; leaves have not timed the summer.
No clock now needs
Tell we have only what we remember:
Minutes uproaring with our heads

Like an unfortunate King’s and his Queen’s
When the senseless mob rules;
And quietly the trees casting their crowns
Into the pools.

Reclame